De ce camerele video filmează la 29,97 cadre pe secundă

de: George Stanciu
07 10. 2016

Mai mult ca sigur, ați remarcat la un moment dat că filmele la care vă uitați nu au chiar 30 de cadre pe secundă, ci 29,97, iar explicația e simplă.

Decizia de a crea un astfel de standard nu este una arbitrară și nici nu are intenția de a-i enerva pe oamenii care pur și simplu ar prefera să vadă un număr întreg în loc de unul cu zecimale. Deși America de Nord și Europa au standarde oarecum diferite, ambele au astfel de ”ciudățenii”.

În America de Nord, televizoarele și camerele video oferă suport pentru mai multe rezoluții, dar doar pentru două opțiuni de cadre pe secundă, sau fps (frames per second): 30 și 60. În realitate, totuși, 30 este 29,97 și 60 este 59,94.

Explicația pentru alegerea acestor numere ne întoarce în timp, în vremea în care televiziunea color a fost introdusă, pentru prima dată. În epoca în care televizoarele aveau doar semnal alb-negru, acestea rulau la 30 de cadre pe secundă. Cu toate acestea, introducerea culorii în sistem a necesitat ca fps-ul să fie redus cu 0.03. Astfel, informația de culoare a putut fi introdusă în semnalul transmis la 60Hz. Acesta a devenit standardul NTSC (National Television System Committee) din SUA.

O soluție alternativă a fost găsită în sistemul PAL (Phase Alternation Line) din Europa: acesta mărește puțin rezoluția pentru a obține același rezultat. Cu toate acestea, fps-ul din trecut era limitat la 25 de cadre pe secundă, față de 30.

O altă valoare populară este cea de 24 fps, care a apărut în industria cinematografică și este încă standardul pentru multe pelicule, chiar și după apariția camerelor digitale. Cu toate acestea, pentru ca standardul de 24 de cadre pe secundă să fie conform cu frecvența de 60Hz, acesta era înregistrat la 23,976 fps. În prezent, multe camere video oferă 24 de cadre pe secundă ”reale”.

Ar trebui să fim afectați de așa ceva? Nici pe departe, pentru ochiul uman nu poate face diferența între 29,97 și 30 de cadre pe secundă. Chiar și în ziua de azi, când multe transmisii sunt făcute HD, producătorii tot trebuie să se raporteze la vechile standarde pentru a putea oferi conținutul și pe televizoarele mai vechi, conform digitalttrends.com.